Not another love story.

Hmm, nu am mai scris de mult. Poate din cauza faptului că nu am mai avut acele trăiri intense care stăteau să explodeze dacă nu le așezam pe o "foaie".
Asta până acum!
Am ajuns să am iar acele sentimente, acea teamă, acea stare de rahat!
Dude, love sucks.
Cum doamne iartă-mă se face că întâlnesc și eu un băiat educat, frumos de pică și care e interesat de mine, dar are un mic defect?
Da, acel mic defect este fosta lui iubită. Nu a trecut peste, am văzut asta, însă nu am zis nimic (I thought I was crazy). E de apreciat însă faptul că a avut curajul să mi-o spună.
"- Frate vreau să te cunosc mai bine, să fiu cu tine, dar nu am uitat-o pe X..nu vreau să te folosesc pentru a trece peste.."
"- Ajqvsjwbqkqvwuw" (nu mai aveam cuvinte)
Așa ghinion să am?!
Nu l-am mai căutat, nu i-am mai răspuns la telefon.. Asta timp de o lună.
Am ajuns în București (după sărbătorile Pascale) și mă sună..
"- Hei micuțo, ce faci?"
M-am cutremurat. Nu l-am mai auzit de o lună, de ce m-am pierdut când i-am auzit vocea, nu știu :|
" - Vreau să te văd." (spune el)
" - Și mie mi-e dor de tine.." (spun eu în gândul meu)
Însă răspunsul meu a fost sec.. "N-am timp."
De ceeee?! Alooo!!! Băiatul vrea să te vadă, să vorbească cu tine, după ce tu ai fost nesimțită și nu i-ai mai răspuns!!
Nu pot să mă înțeleg..nimeni nu poate..
Îl vreau..și totuși fug de el.
Oare chiar mi-e teamă să mai iubesc?
Sper că nu.. Nu vreau să ajung o stană de piatră.
Mă gândesc să las destinul să-și facă de cap, să văd unde mă duce..
Și nu, nu voi încerca să i-o scot eu din minte, îl vreau fără bagaj emoțional, clar.