Iubitul meu frate C., a fost in situatia asta..
Se stiu de cand erau copii, au crescut impreuna, el mai mic decat ea cu un an.
Si-a dat seama ca o iubeste pe la 16 ani, pentru ca simtea nevoia sa o protejeze mereu, o asculta si ii dadea sfaturi, si mereu i-a vrut binele, mai mult decat ca un simplu prieten din copilarie...insa nu a avut curajul sa-i spuna.
A ales sa taca, de teama de a nu o pierde.
Teama lui, s-a dovedit a fi cu motiv..
Dupa vreo 2 ani, a prins curaj si i-a spus ca o iubeste, ca vrea sa fie a lui si el al ei..dar ea..s-a speriat, a fugit.
I-a spus ca ea il vede doar ca pe un prieten, ca niciodata nu l-a vazut decat ca pe un frate mai mic, ca nu vrea nimic altceva decat o simpla prietenie si ca ea tine la altcineva.
Dar nici prietenie nu a ramas..
Nu si-au vorbit o perioada indelungata, timp in care el nu intelegea de ce..nu-si putea da seama cu ce anume a gresit atat de rau incat nici macar amici, macar un "Buna, ce faci? Esti bine?"
Dupa ceva timp, l-a sunat, spunandu-i ca vrea sa vorbeasca ceva foarte important cu el.
S-au intalnit spre seara.
Ea vroia sa ii spuna ca s-a gandit in tot acest timp la el si ca si-a dat seama ca pe el il vrea, ca persoana pe care o vroia inainte s-a dovedit a fi altfel.
Insa, privirea lui care odata era calda, era rece acum. Ii devenise indiferenta, nici macar dragoste de frate nu mai simtea pentru ea.
I-a spus ca e prea tarziu pentru asta, ca poate daca ii acorda o sansa atunci, ar fi fost altceva..dar acum e prea tarziu, pentru ca inima lui deja apartine altcuiva.
Ea a ramas inmarmurita, nu i-a venit sa creada..
El, a sarutat-o frateste, pe frunte si a plecat.
Ea, a ramas privindu-l cum se indeparteaza nepasator..
Au crescut impreuna, dar acum sunt pe drumuri separate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu